Fila de jurnal

   Primul animal care mi-a trecut prin gand a fost calul. Imi plac caii!    Cand spun cabaline in mintea mea automat se traduce libertate iar in fata ochilor se proiecteaza imaginea unui armasar splendid, negru, cu blana-i lucind, cu pletele-i in vant, strapungand aerul. Imi amintesc cu drag de zilele in care eu si sora mea furam cu randul zahar din borcanul mamaiei si il duceam manzului, doar asa il puteam pacali sa stea locului pentru cateva minute, pentru a-l putea mangaia sau scarpina dupa urechi iar el ne rasplatea sarutandu-ne palmile cu limba-i aspra, ce mai strambam din nas dupa aceea. Iulia, iti mai amintesti? :) Calul frizon, rasa cabalina olandeza.  Sursa foto

 Am "colectionat" cu duiumul, daca as povesti despre ele as intra in istorie, glumesc ... :D Am facut un clasament al celor (aproximativ) mai penibile momente din viata mea dupa cum urmeaza:                                         1. Ma urc in tren, ma asez confortabil pe scaun si pentru ca avea sa fie o calatorie de 14 ani lumina pardon, 14 ore deschid o carte si incerc sa o citesc, spun incerc pentru ca eu rareori reusesc sa fac ceva in timpul calatoriei cu trenul. Buun, nu trec nici 4 ore de cand s-a urnit trenul ca intra unul in compartiment si zice ca are bilet pe numarul nu-stiu-care. Lumea din compartiment se scotoceste prin buzunare dupa bilete: "Eu am numarul 21", "Eu am 20, blah blah", "Eu ...pauza!", imi vedeam bucuroasa de carte. Se uita ala la mine, ma uit si eu gales la el si imi zice: "Stai pe locul meu!", eu de colo "Ba nu, este locul meu, mi-am rezervat biletul...