Fila de jurnal

Mamaia: Îmi povestea mama -Dumnezeu s-o ierte!- cum nişte babarezi 'nalți, veniți de nu'ş pe unde... Mama: Cu V mamă, cu V Mamaia: Vabarezi?  Mama: Nu mamă, bavarezi Mamaia: În fine şi babarezii ăştia...

Breathe in strength, breathe out bullshit ... Just feel the fucking nonsense float away!

Cred ca mai bine de jumate de zi m-am gandit la ea... s-o mananc, sa n-o mananc. Am cautat fel si fel de scuze in capul meu, in cazul in care as fi mancat-o. M-am dat jos din pat, am aprins lumina, mi-am dat parul pe spate si m-am indreptat catre frigider. Apuc cu mana de manerul frigiderului... nu, nu fac asta si ma intorc cu spatele. Mai bine mananc altceva, imi zic. Ma invart de ici-colo ...da dar as putea lasa o bucata, doar n-o s-o mananc pe toata. In urmatoarele secunde am rupt punga in care era impachetata, am stins lumina si m-am infruptat cu pofta din ea. Rupeam bucati mici si nu lasam sa cada nicio firimitura, o savuram. Apoi m-am simtit vinovata, nu era a mea.    ➽ Later edit    Astazi se fac doua saptamani de cand am comis crima. Ma duc in bucatarie si vad pe masa, intr-o punga, impachetata frumos, o felie mare de prajitura. Bine ca nu ati pus-o in frigider, ca nu mai era - imi spun in gand. Muhahaha...