Sarmizegetusa Regia
Zapada, bujori in obrajori, gripa de sezon, colinde (eu le ascult de prin Octombrie), Craciun, miros de brad, vin fiert cu scortisoara, Decembrie ... iarna! :) Nostalgici ne asezam pe langa sobe,unii pe langa calorifere, cu o cana de ceai aromat in mana, depanand din ghemul cu amintiri, impletind povesti.
Daaa, m-ati prins, m-a lovit melancolia! Recunosc, nu-mi place iarna, daca unii dintre noi il vad un anotimp alb, eu il vad ca fiind unul cenusiu, deprimant si rece. Cred ca atmosfera sarbatorilor de iarna il mai salveaza. Bradul ...nu-mi place sa-l impodobesc, nu am rabdare sa stau sa agat fiecare globulet, fiecare betea si am o oroare pe faptul ca pentru cateva zile, cat este tinut in casa, impopotonat ca o ***** sunt sacrificati sute si mii de brazi in fiecare Decembrie (si nu numai) dupa care zac despuiati, aruncati la ghena de gunoi. Stiti cat ii ia unui brad sa creasca? Intr-un minut il tai, dar ca sa ajunga la maturitate, ii sunt necesari 60-80 de ani. Si apoi ne plangem de lipsa oxigenului! Eu, cel mai probabil, voi impopotona un brad in ghiveci pe care il voi planta cu drag in curte, la primavara.
Sa revenim la oile noastre, unde ramasesem? Ah, da ...melancolii si dintr-astea :D Asaam, ca tot pomenisem de amintiri, mi-am clatit ochii peste niste poze facute in vara asta in peregrinarile mele la cetatile dacice din Muntii Orastiei. Doamne, ce plaiuri frumoase avem, hrana pentru ochi si suflet! Mi-am implinit un vis, am vizitat capitala Daciei preromane, Sarmizegetusa Regia, de doua ori, nu m-am putut abtine ...V.v
Sarmizegetusa Regia ar trebui sa fie pentru romani precum Mecca pentru musulmani!
Punctul de plecare a fost Calan, trecand prin Ohaba Streiului, Chitid, Ocolisul Mic, Costesti, drum bun pana aici, asfaltat. De la Costesti pana la Gradistea de Munte-Sarmizegetusa Regia, cam abrupt, pietruit insa nimic de speriat, se poate ajunge pana la portile cetatii cu masina, noi am preferat sa urcam cei doi km ramasi pana la cetate, pe jos. Trebuie sa mentionez ca vara, temperaturile ridicate si praful de pe drum sunt criminale! Recomand cu drag, toamna :)
Pentru a sti cine suntem, trebuie sa stim de unde venim, nu-i asa? Numeroasele si bogatele asezari din aceasta zona sunt expresia cea mai inalta a civilizatiei dacice si tocmai acest lucru ma indeamna sa le inchin cateva randuri :)
Datorita stradaniilor arheologiei romanesti, o lume necunoscuta si chiar nebanuita a aparut din adancurile unde scurgerea secolelor o ingropase, infatisandu-i antica splendoare ochilor nostri. Pe platourile inalte ale Carpatilor Meridionali drumetul poate admira astazi ruinele impunatoare ale cetatilor dacice de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Capalna, Banita, Tilisca sau sanctuarele enigmatice de la Gradistea Muncelului. In Muntii Apuseni el paseste pe coama stancoasa a Pietrii Craivii, pe locurile unde se ridica odinioara o cetatuie a dacilor. In valea manoasa a Argesului, resturile asezarii de la Popesti, iar pe cursul inferior al Siretului, vestigiile asezarii de la Poiana (Piroboridava) stau marturie vietii si culturii stramosilor nostri, in timp ce mai la miazanoapte, deasupra orasului Piatra Neamt, cetatea de pe Batca Doamnei strajuieste, muta vaile si campiile dimprejur. Peste tot, prin munti si paduri, pe firul vailor si pe largile sesuri, calcam, de multe ori fara sa ne dam seama, pe vetrele vechilor asezari daco-getice, iar in zecile de muzee ale tarii obiecte felurite ne intregesc imaginea unei vieti demult disparute.
Specialistii s-au aplecat cu atentie si pasiune asupra vestigiilor civilizatiei dacice, de la puternicele ziduri ale cetatii din Muntii Orastiei pana la cele mai neinsemnate cioburi ale vaselor de lut ars. Sensul multora din descoperirilor facute a fost descifrat; sensul unora continua sa fie neinteles, asteptand noi cercetatori si noi cercetari.
Cei mai viteji si mai drepti dintre traci
In operele vechilor scriitori greci si latini ni s-a pastrat numele poporului care locuia odinioara pe aceste meleaguri: geto-dacii. Cine sunt daco-getii? Herodot este primul care, in Istoriile sale inchina getilor mai mult decat cateva cuvinte. Limitandu-ne la un fragment dintr-o fraza, care raspunde atat de bine intrebarii puse, Parintele istoriei spune ca getii sunt "cei mai viteji si mai drepti dintre traci", rezolvand astfel problema apartenentei etnice a daco-getilor. Herodot ii cunoaste pe geti ca pe o ramura nordica a marelui neam tracic, ramura distincta, intrucat si numele lor generic e diferit, si obiceiurile se deosebesc in multe privinte.
Oricat de importanta si de pretioasa, informatia lui Herodot nu ne poate fi deajuns. Getii sunt o ramura a tracilor; foarte bine. Dar dacii? Sunt un popor diferit? Ce limba vorbeau? De unde le vine numele? De cata vreme locuiau ei pe teritoriul tarii noastre? Insa oamenii de stiinta nu-l au la indemana numai pe Herodot. Desi scrie in a doua jumatate a veacului al V-lea i.e.n., el se refera la evenimentele de la sfarsitul secolului precedent. Asadar, getii erau inca din secolul al VI-lea prezenti in tinuturile noastre; informatiile lui Herodot se potrivesc de minune cu cele ale lui Hecateu milesianul. La randul lor, arheologii au izbutit sa demonstreze existenta in veacul al VI-lea, a unei culturi materiale de tip hallstattian (specifice primei varste a fierului) care se prezinta unitar pe tot cuprinsul tarii noastre si isi are radacinile intr-un trecut indepartat ce merge pana la inceputurile epocii bronzului. Concluzia pe care specialistii au tras-o a fost ca getii nu locuiau numai in Dobrogea, unde-i plaseaza Herodot, ci si in restul Romaniei de astazi si ca ei nu se gaseau aici numai din veacul al VI-lea, ci de mai multa vreme. Nu se stie exact in ce masura populatiile epocii pietrei slefuite (neoliticului) au participat la formarea daco-getilor, e sigur insa ca pe la 1700 i.e.n., inceputurile epocii bronzului tinuturile carpato-dunarene erau locuite de o populatie care nu era inca daco-getica, dar din care se vor naste daco-getii. Aceasta ne da dreptul sa spunem ca, in momentul aparitiei lor pe scena istoriei scrise, getii se prezentau grecilor ca stravechi autohtoni ai acestui pamant.
Cercetarile istorico-lingvistice au dovedit ca daco-getii sunt unul si acelasi popor. Geograficul antic Strabon care a trait la cumpana dintre era veche si era noastra, ne spune raspicat ca dacii si getii vorbeau aceeasi limba, iar arheologia ii intareste indirect spusele prin dovedirea unitatii depline a culturii materiale create de dansii. In orice caz, dupa unificarea geto-dacilor sub Burebista intr-un stat puternic, vechea distinctie geografica (nu etnica!) intre daci si geti isi pierde orice insemnatate in ochii unui invatat ca Strabon; ii vom urma exemplul si vom folosi denumirile de daci, geti, daco-geti si geto-daci ca insemnand unul si acelasi lucru.
Nimeni nu stie cu certitudine de unde vin aceste denumiri. Istoricul si filologul I.I.Rusu presupune ca numele getilor deriva dintr-o straveche radacina indo-europeana insemnand "a grai, a vorbi" ori dintr-o alta radacina indo-europeana cu sensul de "a pune, a aseza". Academicianul C. Daicoviciu crede ca mai degraba acest nume de popor deriva din cuvantul, presupus numai, dar neatestat in izvoare, *daca, insemnand "cutit, pumnal", in care caz am avea de-a face si la daci cu obiceiul destul de raspandit in antichitate, de a denumi o populatie dupa arma ei caracteristica. Bulgarul Gheorghiev pune in legatura numele de dac cu cuvantul daos, insemnand "lup ", in graiul inrudit al frigienilor; in sprijinul acestei ipoteze s-ar putea aduce imprejurarea ca un balaur cu cap de lup apare pe Columna lui Traian ca stindard al dacilor. Insa datele izvoarelor literare antice si resturile limbii daco-getilor, ne dau putinta sa precizam ca dacii faceau parte din marea familie a populatiilor indo-europene.
Limba daco-getilor
Lipsesc aproape cu desavarsire textele, oricat de scurte si de modeste, in limba traco-getica, materialul lingvistic pastrat este sarac. Tratatele de botanica medicinala ale lui Dioscoride, medic grec care a trait in sec.I e.n., si Pseudo-Apuleius cuprind cateva nume dace de plante medicinale: 27 la primul, 15 la cel de-al doilea insa valoarea lor lingvistica este redusa; si din ceea ce s-a pastrat in notatiile aproximative din textele latinesti si grecesti-aproximativ 100 de cuvinte izolate si 2200 de nume proprii. La Gradistea Muncelului s-a gasit, e drept, un vas de lut ars cu o inscriptie in limba dacica stampilata pe peretii lui; inscriptia consta insa din numai trei cuvinte (Decebalus Per Scorilo) dintre care doua sunt nume proprii. Un text mai lung, redat cu litere grecesti, s-a gasit, pe un inel de aur, intr-un tunel tracic de la Ezerovo (Bulgaria). S-a putut stabili, de exemplu, ca numele tribului dacic al costobocilor (situati in nordul Daciei, Moldovei si in Basarabia (intre Prut si Nistru) pana in sudul Galitiei (Polonia)) inseamna "stralucitii" , ca elementul bostes din cuvantul tarabostes (denumire care-i designa pe nobilii daci), inseamna "stralucit, luminos", ca elementul final dava din numeroase toponime dacice are intelesul de "asezare, sat, targ", ca numele regelui dac Oroles (sec. II i.Hr.) s-ar putea traduce aproximativ prin "vulturul". Cert este ca limba geto-dacilor nu a disparut fara a lasa urme in limba vorbita de astazi. In limba romana exista cuvinte care nu pot fi explicate nici prin influente straine, nici prin "mostenirea" latina si care reprezinta vestigii ale graiului traco-dacic, cum ar fi: baci, balaur, barza, brad, gard, grumaz, mal, mistret, manz, prunc, (a) rabda, (a) speria, strugura, strunga, urda, vatra, (a) zburda, zgarda.
Iata-i, asadar, pe daco-geti iesind treptat din negura trecutului. Stim, din ce neam faceau parte si particularitatile limbii pe care o vorbeau.
Lacasurile de cult,sacrificiile si riturile funerare
In spatiul dacic au fost identificate din vremuri ahaice spatii sacre (munti sacri-Kogaionon, muntele sfant al getilor in pestera caruia s-a retras Zamolxis, coline, pesteri etc).
Arhitectura sacra, incarcata de un complex simbolism religios, astronomic, astrologic, etc, s-a concretizat in mod deosebit in sanctuare (interesant este faptul ca aici, in zona carpatica, a fost identificat cel mai vechi sanctuar din europa; este vorba de sanctuarul de la Parta, jud. Timis, datand de aproximativ 5000 de ani), identificate la Cascioarele, Sarata Monteoru, Batca Doamnei, Piatra Craivii, etc.
Celebra este zona Muntilor Sureanu, unde exista cel mai mare si vestit complex arhitectonic al lumii barbare. Sanctuarele patrulatere, circulare sau absidate, descoperite in incintele sacre de la Sarmizegetusa, Costesti, Blidaru etc, confirma existenta unei complexe arhitecturi sacre a caror taine legate de caracteristici, simbolism, mesaj nu au fost inca elucidate.
Istoriografia antica atesta ca in lumea geto-dacica se practicau sacrificiile umane. Herodot precizeaza exemplul clasic al mesagerului trimis la Zalmoxis prin aruncarea in sulite si recrutat dintre cei mai buni, semnificatia acestui ritual tine probabil de restabilirea contactului dintre lumea sacra si cea profana, scopul fiind acela de a asigura nemurirea. Se practicau, de asemenea, sacrificiile de animale (lupii-animale sacre, boii, caii etc), existau gropi de cult, altare de piatra pentru ofrande, vetre de foc cu scop ritualic, toate acestea fiind confirmate prin descoperirile arheologice.
Dacii practicau inhumarea si incinerarea; din sec. al VI-lea i.Hr., ritul purificator al incineratiei se generalizeaza si in spatiul dacic. Incinerarea se facea pe ruguri speciale, existand mai multe tipuri de morminte: plane, tumulare etc. Inmormantarile cu ardere pe loc erau un apanaj al elitelor (al aristrocatiei), existand fastuoase inmormantari cu car de lupta, sacrificii de cai, costume bogate de lupta, arme, vase, podoabe din aur si argint. Ilustrativ in acest sens este mormantul princiar descoperit in necropola davei de la Cugir (jud. Alba) unic in spatiul intracarpatic. Alte descoperiri ce releva ritualul de inmormantare s-au facut la Peretu, Apahida, Agighiol, Poiana Cotofenesti etc. Simbolistica acestui proces este evidenta: prin ardere (purificare) se produce sacralizarea locului (M. Eliade).
In lumea dacica, moartea era perceputa ca un eveniment fericit, motiv de petrecere si sarbatoare, intreceri de tot soiul, lupte, etc (Herodot), in timp ce la nastere lumea plangea, jelind inceputul vietii aici, pe pamant.
Panteonul geto-dacic
Religia geto-dacilor (tracii nordici) a fost caracterizata ca fiind monoteista, V. Parvan a considerat-o henoteista in jurul zeitatii supreme Zalmoxis.
* Zalmoxis-este indiscutabil cea mai complexa personalitate a universului religios al geto-dacilor, zeul suprem, zeul taramului de dincolo, al mortilor si al viilor, reprezentand lumea subterana si viata de dupa moarte. Etimologia numelui este, dupa Porphirios, traca si deriva din zalmos = piele de urs, pentru ca traditia spune ca la nastere ar fi fost infasat intr-o blana de urs. S-ar putea ca Zalmoxis sa fi fost un preot profet ce ulterior a fost zeificat, identificandu-se mai apoi cu "zeitatea cea mai venerata" la geti, Marele Zeu. Cultul zalmoxian a fost asimilat de regalitatea dacica si de aristocratie, poporul continuand sa adore vechile zeitati. Zalmoxis a fost identificat ca: daimon get (Herodot), sclav al lui Pythagoras (Herodot, Strabon, Origene), intelept initiat in cultele orientale, calator in Egipt si Caldeea (Strabon, Iordanes), erou civilizator (Herodot, Strabon), medic, psihoterapeut , magician, rege zeificat (Platon), legislator (Diodor din Sicilia), reformator religios, cultural, politic (Herodot, Iordanes), "mare preot al celei mai venerate divinitati a lor" (Strabon), saman (E.R.Dodds), zeu - dionysiac (Gr. Tocilescu), celest (V. Parvan), uranian (M.Eliade), chtonian (I.I. Russu), zeu totemic (urs - R. Vulcanescu), carpatin al nemuririi (A. Busuioceanu) etc.
* Gebeleizis - zeul fulgerului, tunetului, ploii.
* Bendis-zeita din zona dunareana, probabil o zeita a Lunii, a padurilor si a farmecelor, zeita dragostei si a maternitatii.
* Derzelas -zeul traco-dac al sanatatii.
* Dionysos-zeul trac si grec al vegetatiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului si fertilitatii.
* Kotys-zeita-mama in mitologia traco-daca.
* Pleistoros-zeul razboiului.
* Sabazios-patronul solar al cailor, avea atributul htonic al sarpelui.
* Semele
* Seirenes
* Silenus
Cum aratau ei insisi?
Marturiile literare antice ii aseamana pe geto-daci, ba chiar si pe traci, cu popoarele locuind in miazanoapte ale Europei: sciti, celti, germani. Inalti si robusti, barbatii daci aveau, in general pielea de culoare deschisa, ochii albastri si parul blond-roscat. Oamenii de rand purtau parul retezat pe frunte si lasat in plete destul de lungi pe umeri, ceea ce le-a si atras numele de comati - "pletosii"; la dacii nobili (tarabostes, pileati) e mai greu de stabilit portul parului din pricina caciulitei din lana (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului lor. In orice caz, si unii si altii purtau mustati si barba bogata, potrivite cu foarfecele. Femeile dacice par sa fi fost frumoase, de o frumuseste severa, aspra chiar, dar expresiva. Columna lui Traian le infatiseaza, poate idealizandu-le intrucatva, zvelte, inalte, aparent puternice, purtand parul pieptanat pe tample, cu carare pe mijloc si strans la spate intr-un coc. Imbracamintea geto-dacilor, destul de simpla, semana intrucatva cu portul popular romanesc. Barbatii purtau pantaloni (cioareci) de doua feluri: mai largi sau mai stramti pe picior, in genul itarilor. Camasa, despicata in parti, o purtau pe deasupra cioarecilor, incingandu-se cu un brau lat, probabil de piele sau, eventual, din panza groasa. O haina cu maneci si cu creturi, o mantie scurta, fara maneci, avand uneori franjuri, sau o suba cu blana pe dinauntru, nu prea lunga, constituiau vesmintele de deasupra. Mantia prinsa cu o fibula (agrafa), avea, pare-se, o gluga cu care dacii isi acopereau capul pe vreme rea. Femeile purtau o camasa incretita, cu maneci scurte, si o fusta. Columna Traiana ni le infatiseaza purtand uneori si o manta lunga, bogata drapata. O basma, probabil colorata, le acoperea parul.
Si nobilii, si oamenii de rand, barbati si femei, purtau in picioare coltuni de pasla sau opinci de piele, dar nu incape indoiala ca vara cei de la tara umblau adesea desculti. In sapaturi s-au gasit "mate" (crampoane) de fier care se prindeau de talpa incaltamintei pentru a usura mersul pe gheata si zapada. Natural, atunci cand mergeau calare, dacii aveau la incaltaminte pinteni de fier.
Triburi daco-getice
Numele de geti si daci, la origine nume de triburi mai mari si mai puternice, s-au impus treptat ca denumiri colective, generice, pentru intregul neam al tracilor nordici. Ele n-au inlaturat insa cu totul vechile denumiri tribale, regionale, care apar destul de des in izvoarele antice, tot asa cum numele de romani n-a inlaturat pe cele de banateni, moldoveni, ardeleni, olteni, etc. Chiar si dupa unirea tuturor, sau macar a majoritatii geto-dacilor intr-un stat, sub o singura stapanire, denumirile tribale continuau sa figureze uneori in izvoare alaturi de numele generic.
Se cunosc, de exemplu, pe langa vechii crobizi si trizi, amintiti de Hecateu: tribul appulilor ("cei puternici, cei voinici"), locuind in tinutul asezarii Apulum (Alba Iulia de astazi), sucii de la gura Oltului, burii de prin zona deluroasa a Munteniei si Olteniei, ordessenses de pe malurile Argesului, biephii din vestul Daciei, dacii mari de prin Maramures si nordul Crisanei, costobocii in Carpatii nord-estici, pe ambele lor versante, carpii in regiunile pontice si, mai tarziu, in Moldova. Unele din aceste triburi sunt mentionate numai in fuga de autorii antici cu vreun prilej oarecare; altele insa, ca de exemplu carpii, care dau mult de furca prin secolul al III-lea e.n. Imperiului Roman, apar deseori in izvoare.
Entitati politice
Dromihete, conducatorul getilor, l-a invins pe Lysimachus in aproximatic 300 i.Hr. Mai inainte, in 531 i.Hr., Darius al Persiei i-a supus pe geti alaturi de traci. Oroles i-a condus pe geti in secolul II i.Hr.. Iulius Caesar vorbeste despre tinuturile dacilor in De Bello Galico. Conflictele cu bastarnii (popor germanic) si apoi cu romanii (112 i.Hr.-109 i.Hr.,74 i.Hr.) au slabit puterea dacilor, dar Burebista, contemporan cu Caesar, i-a unit pe daci intr-un regat putenic si a reorganizat armata, invingandu-i pe bastarni si pe boi, orasele grecesti de pe tarmul vestic al Marii Negre, de la Oblia pe raul Bug, si pana la Apollonia, in Tracia recunoscandu-i autoritatea. Dezvoltarea Daciei reprezenta o amenintare pentru Imperiul Roman, dupa cucerirea Galiei, Caesar initiind planul unei campanii impotriva dacilor, dar moartea sa a amanat razboiul. Cam in acelasi timp si in situatii asemanatoare (un complot la curtea regala), Burebista moare, iar regatul sau este impartit in cinci regate la nord de Dunare si trei in Dobrogea, sub conducatori diferiti.
Din 85 pana in 89, dacii au doua razboaie impotriva romanilor sub conducerea lui Diurpaneus/Duras si apoi Decebal. Dupa doua rasturnari de situatii, romanii, sub conducerea lui Tettius Iullianus aveau un mic avantaj, dar vor fi nevoiti sa faca pace din cauza infrangerii lui Domitian de catre marcomani (trib germanic). Intre timp, Decebal si-a refacut armata, iar Domitian este fortat sa accepte plata unui tribut anual dacilor. Astfel Roma a platit timp de peste un deceniu tribut Daciei. Traian initiaza o campanie impotriva dacilor dupa ce devine imperator, o campanie cunoscuta ca Razboaiele Dacice, razboaie ce vor necesita utilizarea unei treimi din efectivul intregii armate a Imperiului Roman. Rezultatul primei campanii (101-102) a fost atacul capitalei dace, Sarmizegetusa si ocuparea unei parti din tara. Cel de-al doilea razboi dacic (105-106) s-a terminat cu infrangerea lui Decebal si sinuciderea acestuia, regatul sau fiind cucerit in proportie de 14%, iar cei 14% ocupati timp de 164 de ani pana in anul 271 cand, Aurelian a decis retragerea din Dacia Traiana, nord-dunareana! Restul teritoriilor dacice nefiind calcate de picior de roman, daca se intelege aluzia.
Istoria se invata din carti, dar traiul unui popor se cunoaste mai bine daca il vizitezi la el acasa, daca-i vezi cu ochii asezarile, casele, uneltele, obiectele de arta :)
Regiunea Muntilor Orastiei ... nicaieri nu poate fi surprinsa mai bine si mai complet decat aici inalta treapta de dezvoltate la care ajunsesera stramosii nostri pe vremea lui Burebista si a lui Decebal. Nicaieri nu se gasesc asezari mai mari, cetati mai puternice, unelte mai perfectionate, opere de arta mai frumoase. In marele complex arheologic se reflecta activitatea creatoare a generatiilor, credintele si obiceiurile geto-dacilor, geniul insusi al acestui popor.
Situl Gradistea de Munte-Sarmizegetusa Regia ilustreaza una dintre cele mai semnificative perioade din istoria antica a Romaniei, perioada anterioara cuceririi romane, fiind, de la inceputuri pana in 106 d.Hr. exemplul semnificativ de habitat dacic, devenit simbol al unitatii culturale si spirituale.
Grandioasa capitala a statului dac, ridicata cam la jumatatea sec. I i.d.Hr., cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusei putem afirma ca zidurile ei, ridicate in tehnica obisnuita -"murus Dacicus" (stil caracteristic dacilor, pentru construirea fortificatiilor. Este o imbinare intre stilul traditional dac, cu elemente moderne pentru acele vremuri, din arhitectura romana.Zidurile de aparare erau groase de trei metri, ceea ce pentru acea epoca era o performanta deosebita, daca tinem seama de faptul ca erau inalte de zece metri. Murus dacicus este un stil arhitectonic propriu dacic, nemaifiind intalnit in alta parte a lumii.), inconjurau un mameleon cu cota de 1000 m, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii reamenajeaza cetatea, marindu-i suprafata, nerespectand nici traseul, dar nici tehnica de constructie a zidurilor acesteia. La 1000 m est de cetate, pe doua terase, se gaseste zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termina intr-o piateta. In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, altele din piatra de andezit.
Asezarea civila, formata din cartierele de est si de vest, se intindea pe zeci de terase, constituind cea mai mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila "DECEBALUS PER SCORILO ".
Dupa biruinta asupra dacilor, in urma unor rezistente eroice de catre acestia, romanii au cantonat in cetate o garnizoana formata din detasamentele legiunii IV-a Flavia Felix.
Daaa, m-ati prins, m-a lovit melancolia! Recunosc, nu-mi place iarna, daca unii dintre noi il vad un anotimp alb, eu il vad ca fiind unul cenusiu, deprimant si rece. Cred ca atmosfera sarbatorilor de iarna il mai salveaza. Bradul ...nu-mi place sa-l impodobesc, nu am rabdare sa stau sa agat fiecare globulet, fiecare betea si am o oroare pe faptul ca pentru cateva zile, cat este tinut in casa, impopotonat ca o ***** sunt sacrificati sute si mii de brazi in fiecare Decembrie (si nu numai) dupa care zac despuiati, aruncati la ghena de gunoi. Stiti cat ii ia unui brad sa creasca? Intr-un minut il tai, dar ca sa ajunga la maturitate, ii sunt necesari 60-80 de ani. Si apoi ne plangem de lipsa oxigenului! Eu, cel mai probabil, voi impopotona un brad in ghiveci pe care il voi planta cu drag in curte, la primavara.
Sa revenim la oile noastre, unde ramasesem? Ah, da ...melancolii si dintr-astea :D Asaam, ca tot pomenisem de amintiri, mi-am clatit ochii peste niste poze facute in vara asta in peregrinarile mele la cetatile dacice din Muntii Orastiei. Doamne, ce plaiuri frumoase avem, hrana pentru ochi si suflet! Mi-am implinit un vis, am vizitat capitala Daciei preromane, Sarmizegetusa Regia, de doua ori, nu m-am putut abtine ...V.v
Sarmizegetusa Regia ar trebui sa fie pentru romani precum Mecca pentru musulmani!
Punctul de plecare a fost Calan, trecand prin Ohaba Streiului, Chitid, Ocolisul Mic, Costesti, drum bun pana aici, asfaltat. De la Costesti pana la Gradistea de Munte-Sarmizegetusa Regia, cam abrupt, pietruit insa nimic de speriat, se poate ajunge pana la portile cetatii cu masina, noi am preferat sa urcam cei doi km ramasi pana la cetate, pe jos. Trebuie sa mentionez ca vara, temperaturile ridicate si praful de pe drum sunt criminale! Recomand cu drag, toamna :)
Pentru a sti cine suntem, trebuie sa stim de unde venim, nu-i asa? Numeroasele si bogatele asezari din aceasta zona sunt expresia cea mai inalta a civilizatiei dacice si tocmai acest lucru ma indeamna sa le inchin cateva randuri :)
Datorita stradaniilor arheologiei romanesti, o lume necunoscuta si chiar nebanuita a aparut din adancurile unde scurgerea secolelor o ingropase, infatisandu-i antica splendoare ochilor nostri. Pe platourile inalte ale Carpatilor Meridionali drumetul poate admira astazi ruinele impunatoare ale cetatilor dacice de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Capalna, Banita, Tilisca sau sanctuarele enigmatice de la Gradistea Muncelului. In Muntii Apuseni el paseste pe coama stancoasa a Pietrii Craivii, pe locurile unde se ridica odinioara o cetatuie a dacilor. In valea manoasa a Argesului, resturile asezarii de la Popesti, iar pe cursul inferior al Siretului, vestigiile asezarii de la Poiana (Piroboridava) stau marturie vietii si culturii stramosilor nostri, in timp ce mai la miazanoapte, deasupra orasului Piatra Neamt, cetatea de pe Batca Doamnei strajuieste, muta vaile si campiile dimprejur. Peste tot, prin munti si paduri, pe firul vailor si pe largile sesuri, calcam, de multe ori fara sa ne dam seama, pe vetrele vechilor asezari daco-getice, iar in zecile de muzee ale tarii obiecte felurite ne intregesc imaginea unei vieti demult disparute.
Specialistii s-au aplecat cu atentie si pasiune asupra vestigiilor civilizatiei dacice, de la puternicele ziduri ale cetatii din Muntii Orastiei pana la cele mai neinsemnate cioburi ale vaselor de lut ars. Sensul multora din descoperirilor facute a fost descifrat; sensul unora continua sa fie neinteles, asteptand noi cercetatori si noi cercetari.
Cei mai viteji si mai drepti dintre traci
In operele vechilor scriitori greci si latini ni s-a pastrat numele poporului care locuia odinioara pe aceste meleaguri: geto-dacii. Cine sunt daco-getii? Herodot este primul care, in Istoriile sale inchina getilor mai mult decat cateva cuvinte. Limitandu-ne la un fragment dintr-o fraza, care raspunde atat de bine intrebarii puse, Parintele istoriei spune ca getii sunt "cei mai viteji si mai drepti dintre traci", rezolvand astfel problema apartenentei etnice a daco-getilor. Herodot ii cunoaste pe geti ca pe o ramura nordica a marelui neam tracic, ramura distincta, intrucat si numele lor generic e diferit, si obiceiurile se deosebesc in multe privinte.
Oricat de importanta si de pretioasa, informatia lui Herodot nu ne poate fi deajuns. Getii sunt o ramura a tracilor; foarte bine. Dar dacii? Sunt un popor diferit? Ce limba vorbeau? De unde le vine numele? De cata vreme locuiau ei pe teritoriul tarii noastre? Insa oamenii de stiinta nu-l au la indemana numai pe Herodot. Desi scrie in a doua jumatate a veacului al V-lea i.e.n., el se refera la evenimentele de la sfarsitul secolului precedent. Asadar, getii erau inca din secolul al VI-lea prezenti in tinuturile noastre; informatiile lui Herodot se potrivesc de minune cu cele ale lui Hecateu milesianul. La randul lor, arheologii au izbutit sa demonstreze existenta in veacul al VI-lea, a unei culturi materiale de tip hallstattian (specifice primei varste a fierului) care se prezinta unitar pe tot cuprinsul tarii noastre si isi are radacinile intr-un trecut indepartat ce merge pana la inceputurile epocii bronzului. Concluzia pe care specialistii au tras-o a fost ca getii nu locuiau numai in Dobrogea, unde-i plaseaza Herodot, ci si in restul Romaniei de astazi si ca ei nu se gaseau aici numai din veacul al VI-lea, ci de mai multa vreme. Nu se stie exact in ce masura populatiile epocii pietrei slefuite (neoliticului) au participat la formarea daco-getilor, e sigur insa ca pe la 1700 i.e.n., inceputurile epocii bronzului tinuturile carpato-dunarene erau locuite de o populatie care nu era inca daco-getica, dar din care se vor naste daco-getii. Aceasta ne da dreptul sa spunem ca, in momentul aparitiei lor pe scena istoriei scrise, getii se prezentau grecilor ca stravechi autohtoni ai acestui pamant.
Cercetarile istorico-lingvistice au dovedit ca daco-getii sunt unul si acelasi popor. Geograficul antic Strabon care a trait la cumpana dintre era veche si era noastra, ne spune raspicat ca dacii si getii vorbeau aceeasi limba, iar arheologia ii intareste indirect spusele prin dovedirea unitatii depline a culturii materiale create de dansii. In orice caz, dupa unificarea geto-dacilor sub Burebista intr-un stat puternic, vechea distinctie geografica (nu etnica!) intre daci si geti isi pierde orice insemnatate in ochii unui invatat ca Strabon; ii vom urma exemplul si vom folosi denumirile de daci, geti, daco-geti si geto-daci ca insemnand unul si acelasi lucru.
Nimeni nu stie cu certitudine de unde vin aceste denumiri. Istoricul si filologul I.I.Rusu presupune ca numele getilor deriva dintr-o straveche radacina indo-europeana insemnand "a grai, a vorbi" ori dintr-o alta radacina indo-europeana cu sensul de "a pune, a aseza". Academicianul C. Daicoviciu crede ca mai degraba acest nume de popor deriva din cuvantul, presupus numai, dar neatestat in izvoare, *daca, insemnand "cutit, pumnal", in care caz am avea de-a face si la daci cu obiceiul destul de raspandit in antichitate, de a denumi o populatie dupa arma ei caracteristica. Bulgarul Gheorghiev pune in legatura numele de dac cu cuvantul daos, insemnand "lup ", in graiul inrudit al frigienilor; in sprijinul acestei ipoteze s-ar putea aduce imprejurarea ca un balaur cu cap de lup apare pe Columna lui Traian ca stindard al dacilor. Insa datele izvoarelor literare antice si resturile limbii daco-getilor, ne dau putinta sa precizam ca dacii faceau parte din marea familie a populatiilor indo-europene.
Limba daco-getilor
Lipsesc aproape cu desavarsire textele, oricat de scurte si de modeste, in limba traco-getica, materialul lingvistic pastrat este sarac. Tratatele de botanica medicinala ale lui Dioscoride, medic grec care a trait in sec.I e.n., si Pseudo-Apuleius cuprind cateva nume dace de plante medicinale: 27 la primul, 15 la cel de-al doilea insa valoarea lor lingvistica este redusa; si din ceea ce s-a pastrat in notatiile aproximative din textele latinesti si grecesti-aproximativ 100 de cuvinte izolate si 2200 de nume proprii. La Gradistea Muncelului s-a gasit, e drept, un vas de lut ars cu o inscriptie in limba dacica stampilata pe peretii lui; inscriptia consta insa din numai trei cuvinte (Decebalus Per Scorilo) dintre care doua sunt nume proprii. Un text mai lung, redat cu litere grecesti, s-a gasit, pe un inel de aur, intr-un tunel tracic de la Ezerovo (Bulgaria). S-a putut stabili, de exemplu, ca numele tribului dacic al costobocilor (situati in nordul Daciei, Moldovei si in Basarabia (intre Prut si Nistru) pana in sudul Galitiei (Polonia)) inseamna "stralucitii" , ca elementul bostes din cuvantul tarabostes (denumire care-i designa pe nobilii daci), inseamna "stralucit, luminos", ca elementul final dava din numeroase toponime dacice are intelesul de "asezare, sat, targ", ca numele regelui dac Oroles (sec. II i.Hr.) s-ar putea traduce aproximativ prin "vulturul". Cert este ca limba geto-dacilor nu a disparut fara a lasa urme in limba vorbita de astazi. In limba romana exista cuvinte care nu pot fi explicate nici prin influente straine, nici prin "mostenirea" latina si care reprezinta vestigii ale graiului traco-dacic, cum ar fi: baci, balaur, barza, brad, gard, grumaz, mal, mistret, manz, prunc, (a) rabda, (a) speria, strugura, strunga, urda, vatra, (a) zburda, zgarda.
Iata-i, asadar, pe daco-geti iesind treptat din negura trecutului. Stim, din ce neam faceau parte si particularitatile limbii pe care o vorbeau.
Lacasurile de cult,sacrificiile si riturile funerare
In spatiul dacic au fost identificate din vremuri ahaice spatii sacre (munti sacri-Kogaionon, muntele sfant al getilor in pestera caruia s-a retras Zamolxis, coline, pesteri etc).
Arhitectura sacra, incarcata de un complex simbolism religios, astronomic, astrologic, etc, s-a concretizat in mod deosebit in sanctuare (interesant este faptul ca aici, in zona carpatica, a fost identificat cel mai vechi sanctuar din europa; este vorba de sanctuarul de la Parta, jud. Timis, datand de aproximativ 5000 de ani), identificate la Cascioarele, Sarata Monteoru, Batca Doamnei, Piatra Craivii, etc.
Celebra este zona Muntilor Sureanu, unde exista cel mai mare si vestit complex arhitectonic al lumii barbare. Sanctuarele patrulatere, circulare sau absidate, descoperite in incintele sacre de la Sarmizegetusa, Costesti, Blidaru etc, confirma existenta unei complexe arhitecturi sacre a caror taine legate de caracteristici, simbolism, mesaj nu au fost inca elucidate.
Istoriografia antica atesta ca in lumea geto-dacica se practicau sacrificiile umane. Herodot precizeaza exemplul clasic al mesagerului trimis la Zalmoxis prin aruncarea in sulite si recrutat dintre cei mai buni, semnificatia acestui ritual tine probabil de restabilirea contactului dintre lumea sacra si cea profana, scopul fiind acela de a asigura nemurirea. Se practicau, de asemenea, sacrificiile de animale (lupii-animale sacre, boii, caii etc), existau gropi de cult, altare de piatra pentru ofrande, vetre de foc cu scop ritualic, toate acestea fiind confirmate prin descoperirile arheologice.
Dacii practicau inhumarea si incinerarea; din sec. al VI-lea i.Hr., ritul purificator al incineratiei se generalizeaza si in spatiul dacic. Incinerarea se facea pe ruguri speciale, existand mai multe tipuri de morminte: plane, tumulare etc. Inmormantarile cu ardere pe loc erau un apanaj al elitelor (al aristrocatiei), existand fastuoase inmormantari cu car de lupta, sacrificii de cai, costume bogate de lupta, arme, vase, podoabe din aur si argint. Ilustrativ in acest sens este mormantul princiar descoperit in necropola davei de la Cugir (jud. Alba) unic in spatiul intracarpatic. Alte descoperiri ce releva ritualul de inmormantare s-au facut la Peretu, Apahida, Agighiol, Poiana Cotofenesti etc. Simbolistica acestui proces este evidenta: prin ardere (purificare) se produce sacralizarea locului (M. Eliade).
In lumea dacica, moartea era perceputa ca un eveniment fericit, motiv de petrecere si sarbatoare, intreceri de tot soiul, lupte, etc (Herodot), in timp ce la nastere lumea plangea, jelind inceputul vietii aici, pe pamant.
Panteonul geto-dacic
Religia geto-dacilor (tracii nordici) a fost caracterizata ca fiind monoteista, V. Parvan a considerat-o henoteista in jurul zeitatii supreme Zalmoxis.
* Zalmoxis-este indiscutabil cea mai complexa personalitate a universului religios al geto-dacilor, zeul suprem, zeul taramului de dincolo, al mortilor si al viilor, reprezentand lumea subterana si viata de dupa moarte. Etimologia numelui este, dupa Porphirios, traca si deriva din zalmos = piele de urs, pentru ca traditia spune ca la nastere ar fi fost infasat intr-o blana de urs. S-ar putea ca Zalmoxis sa fi fost un preot profet ce ulterior a fost zeificat, identificandu-se mai apoi cu "zeitatea cea mai venerata" la geti, Marele Zeu. Cultul zalmoxian a fost asimilat de regalitatea dacica si de aristocratie, poporul continuand sa adore vechile zeitati. Zalmoxis a fost identificat ca: daimon get (Herodot), sclav al lui Pythagoras (Herodot, Strabon, Origene), intelept initiat in cultele orientale, calator in Egipt si Caldeea (Strabon, Iordanes), erou civilizator (Herodot, Strabon), medic, psihoterapeut , magician, rege zeificat (Platon), legislator (Diodor din Sicilia), reformator religios, cultural, politic (Herodot, Iordanes), "mare preot al celei mai venerate divinitati a lor" (Strabon), saman (E.R.Dodds), zeu - dionysiac (Gr. Tocilescu), celest (V. Parvan), uranian (M.Eliade), chtonian (I.I. Russu), zeu totemic (urs - R. Vulcanescu), carpatin al nemuririi (A. Busuioceanu) etc.
* Gebeleizis - zeul fulgerului, tunetului, ploii.
* Bendis-zeita din zona dunareana, probabil o zeita a Lunii, a padurilor si a farmecelor, zeita dragostei si a maternitatii.
* Derzelas -zeul traco-dac al sanatatii.
* Dionysos-zeul trac si grec al vegetatiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului si fertilitatii.
* Kotys-zeita-mama in mitologia traco-daca.
* Pleistoros-zeul razboiului.
* Sabazios-patronul solar al cailor, avea atributul htonic al sarpelui.
* Semele
* Seirenes
* Silenus
Cum aratau ei insisi?
Marturiile literare antice ii aseamana pe geto-daci, ba chiar si pe traci, cu popoarele locuind in miazanoapte ale Europei: sciti, celti, germani. Inalti si robusti, barbatii daci aveau, in general pielea de culoare deschisa, ochii albastri si parul blond-roscat. Oamenii de rand purtau parul retezat pe frunte si lasat in plete destul de lungi pe umeri, ceea ce le-a si atras numele de comati - "pletosii"; la dacii nobili (tarabostes, pileati) e mai greu de stabilit portul parului din pricina caciulitei din lana (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului lor. In orice caz, si unii si altii purtau mustati si barba bogata, potrivite cu foarfecele. Femeile dacice par sa fi fost frumoase, de o frumuseste severa, aspra chiar, dar expresiva. Columna lui Traian le infatiseaza, poate idealizandu-le intrucatva, zvelte, inalte, aparent puternice, purtand parul pieptanat pe tample, cu carare pe mijloc si strans la spate intr-un coc. Imbracamintea geto-dacilor, destul de simpla, semana intrucatva cu portul popular romanesc. Barbatii purtau pantaloni (cioareci) de doua feluri: mai largi sau mai stramti pe picior, in genul itarilor. Camasa, despicata in parti, o purtau pe deasupra cioarecilor, incingandu-se cu un brau lat, probabil de piele sau, eventual, din panza groasa. O haina cu maneci si cu creturi, o mantie scurta, fara maneci, avand uneori franjuri, sau o suba cu blana pe dinauntru, nu prea lunga, constituiau vesmintele de deasupra. Mantia prinsa cu o fibula (agrafa), avea, pare-se, o gluga cu care dacii isi acopereau capul pe vreme rea. Femeile purtau o camasa incretita, cu maneci scurte, si o fusta. Columna Traiana ni le infatiseaza purtand uneori si o manta lunga, bogata drapata. O basma, probabil colorata, le acoperea parul.
Si nobilii, si oamenii de rand, barbati si femei, purtau in picioare coltuni de pasla sau opinci de piele, dar nu incape indoiala ca vara cei de la tara umblau adesea desculti. In sapaturi s-au gasit "mate" (crampoane) de fier care se prindeau de talpa incaltamintei pentru a usura mersul pe gheata si zapada. Natural, atunci cand mergeau calare, dacii aveau la incaltaminte pinteni de fier.
Triburi daco-getice
Numele de geti si daci, la origine nume de triburi mai mari si mai puternice, s-au impus treptat ca denumiri colective, generice, pentru intregul neam al tracilor nordici. Ele n-au inlaturat insa cu totul vechile denumiri tribale, regionale, care apar destul de des in izvoarele antice, tot asa cum numele de romani n-a inlaturat pe cele de banateni, moldoveni, ardeleni, olteni, etc. Chiar si dupa unirea tuturor, sau macar a majoritatii geto-dacilor intr-un stat, sub o singura stapanire, denumirile tribale continuau sa figureze uneori in izvoare alaturi de numele generic.
Se cunosc, de exemplu, pe langa vechii crobizi si trizi, amintiti de Hecateu: tribul appulilor ("cei puternici, cei voinici"), locuind in tinutul asezarii Apulum (Alba Iulia de astazi), sucii de la gura Oltului, burii de prin zona deluroasa a Munteniei si Olteniei, ordessenses de pe malurile Argesului, biephii din vestul Daciei, dacii mari de prin Maramures si nordul Crisanei, costobocii in Carpatii nord-estici, pe ambele lor versante, carpii in regiunile pontice si, mai tarziu, in Moldova. Unele din aceste triburi sunt mentionate numai in fuga de autorii antici cu vreun prilej oarecare; altele insa, ca de exemplu carpii, care dau mult de furca prin secolul al III-lea e.n. Imperiului Roman, apar deseori in izvoare.
Entitati politice
Dromihete, conducatorul getilor, l-a invins pe Lysimachus in aproximatic 300 i.Hr. Mai inainte, in 531 i.Hr., Darius al Persiei i-a supus pe geti alaturi de traci. Oroles i-a condus pe geti in secolul II i.Hr.. Iulius Caesar vorbeste despre tinuturile dacilor in De Bello Galico. Conflictele cu bastarnii (popor germanic) si apoi cu romanii (112 i.Hr.-109 i.Hr.,74 i.Hr.) au slabit puterea dacilor, dar Burebista, contemporan cu Caesar, i-a unit pe daci intr-un regat putenic si a reorganizat armata, invingandu-i pe bastarni si pe boi, orasele grecesti de pe tarmul vestic al Marii Negre, de la Oblia pe raul Bug, si pana la Apollonia, in Tracia recunoscandu-i autoritatea. Dezvoltarea Daciei reprezenta o amenintare pentru Imperiul Roman, dupa cucerirea Galiei, Caesar initiind planul unei campanii impotriva dacilor, dar moartea sa a amanat razboiul. Cam in acelasi timp si in situatii asemanatoare (un complot la curtea regala), Burebista moare, iar regatul sau este impartit in cinci regate la nord de Dunare si trei in Dobrogea, sub conducatori diferiti.
Din 85 pana in 89, dacii au doua razboaie impotriva romanilor sub conducerea lui Diurpaneus/Duras si apoi Decebal. Dupa doua rasturnari de situatii, romanii, sub conducerea lui Tettius Iullianus aveau un mic avantaj, dar vor fi nevoiti sa faca pace din cauza infrangerii lui Domitian de catre marcomani (trib germanic). Intre timp, Decebal si-a refacut armata, iar Domitian este fortat sa accepte plata unui tribut anual dacilor. Astfel Roma a platit timp de peste un deceniu tribut Daciei. Traian initiaza o campanie impotriva dacilor dupa ce devine imperator, o campanie cunoscuta ca Razboaiele Dacice, razboaie ce vor necesita utilizarea unei treimi din efectivul intregii armate a Imperiului Roman. Rezultatul primei campanii (101-102) a fost atacul capitalei dace, Sarmizegetusa si ocuparea unei parti din tara. Cel de-al doilea razboi dacic (105-106) s-a terminat cu infrangerea lui Decebal si sinuciderea acestuia, regatul sau fiind cucerit in proportie de 14%, iar cei 14% ocupati timp de 164 de ani pana in anul 271 cand, Aurelian a decis retragerea din Dacia Traiana, nord-dunareana! Restul teritoriilor dacice nefiind calcate de picior de roman, daca se intelege aluzia.
Istoria se invata din carti, dar traiul unui popor se cunoaste mai bine daca il vizitezi la el acasa, daca-i vezi cu ochii asezarile, casele, uneltele, obiectele de arta :)
Regiunea Muntilor Orastiei ... nicaieri nu poate fi surprinsa mai bine si mai complet decat aici inalta treapta de dezvoltate la care ajunsesera stramosii nostri pe vremea lui Burebista si a lui Decebal. Nicaieri nu se gasesc asezari mai mari, cetati mai puternice, unelte mai perfectionate, opere de arta mai frumoase. In marele complex arheologic se reflecta activitatea creatoare a generatiilor, credintele si obiceiurile geto-dacilor, geniul insusi al acestui popor.
Situl Gradistea de Munte-Sarmizegetusa Regia ilustreaza una dintre cele mai semnificative perioade din istoria antica a Romaniei, perioada anterioara cuceririi romane, fiind, de la inceputuri pana in 106 d.Hr. exemplul semnificativ de habitat dacic, devenit simbol al unitatii culturale si spirituale.
Grandioasa capitala a statului dac, ridicata cam la jumatatea sec. I i.d.Hr., cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusei putem afirma ca zidurile ei, ridicate in tehnica obisnuita -"murus Dacicus" (stil caracteristic dacilor, pentru construirea fortificatiilor. Este o imbinare intre stilul traditional dac, cu elemente moderne pentru acele vremuri, din arhitectura romana.Zidurile de aparare erau groase de trei metri, ceea ce pentru acea epoca era o performanta deosebita, daca tinem seama de faptul ca erau inalte de zece metri. Murus dacicus este un stil arhitectonic propriu dacic, nemaifiind intalnit in alta parte a lumii.), inconjurau un mameleon cu cota de 1000 m, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii reamenajeaza cetatea, marindu-i suprafata, nerespectand nici traseul, dar nici tehnica de constructie a zidurilor acesteia. La 1000 m est de cetate, pe doua terase, se gaseste zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termina intr-o piateta. In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, altele din piatra de andezit.
Asezarea civila, formata din cartierele de est si de vest, se intindea pe zeci de terase, constituind cea mai mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila "DECEBALUS PER SCORILO ".
Dupa biruinta asupra dacilor, in urma unor rezistente eroice de catre acestia, romanii au cantonat in cetate o garnizoana formata din detasamentele legiunii IV-a Flavia Felix.
Zidul cetatii la poarta de vest
1) Zidul cetatii la poarta de est
2) Zidul cetatii la poarta de est
3) Zidul cetatii la poarta de est
Drumul pavat cu lespezi de calcar
Zona sacra
1) Marele sanctuar circular de pe terasa a XI-a
Este structurat pe trei cercuri concentrice plus o absida in interiorul lor.
Cercul exterior (A) este alcatuit din 104 lespezi (de 45cm inaltime) lipite una de alta si care formeaza un cerc perfect inchis. Lipit de primul, al doilea cerc (B) este format din 210 piese: 180 de stalpi (cu inaltimi intre 120-135cm) despartiti in 30 de grupuri a cate 6 de 30 de lespezi (cu inaltimi intre 55-65cm). Al treilea cerc (C) la o distanta considerabila de primele doua este format din 68 de stalpi, (cu inaltimea de 3 m, acoperiti cu teracota si dotati cu piroane ce aveau in capat inele) aranjati in 4 grupuri despartiti de lespezi in urmatoarea ordine: 17 stalpi-4 lespezi-18 stalpi-3 lespezi-16 stalpi-4 lespezi-17 stalpi-4 lespezi.
Absida contine 72 de blocuri: 68 de stalpi impartiti in doua grupe despartiti de catre 2 lespezi astfel: 13 stalpi-2 lespezi-21 stalpi-2 lespezi. Lespezile din cercul C formeaza 2 axe perpendiculare. Pe directia celei orizontale in afara sanctuarului se afla pragul de acces, un dreptunghi de 4x5 lespezi.
Marele sanctuar intruchipeaza un calendar solar.
2) Marele sanctuar circular de pe terasa a XI-a
Sanctuarul mic circular de pe terasa a XI-a
Este alcatuit din 114 piese dintre care 13 sunt lespezi, iar 101 sunt stalpi. Cei 101 stalpi sunt impartiti de cele 13 lespezi in 13 grupari cu urmatoarea ordine: 8 grupe de 8 stalpi, 1 de 7 stalpi, 3 de 8 stalpi si una de 6 stalpi. Micul sanctuar circular intruchipeaza un calendar solar, civil cel mai probabil.
Sanctuarul mic de andezit de pe terasa a XI-a
Sanctuar de andezit de pe terasa a XI-a
Soarele de andezit (altarul circular)
Sanctuarul mare de calcar de pe terasa a XI-a
Atat cel din poza de mai sus cat si cel din poza de mai jos,erau probabil salase religioase sau educationale sau amandoua despre care nu exista nicio informatie.
Sanctuarul mic de calcar de pe terasa a XI-a
Canalul de drenaj de pe terasa a XI-a
Piateta pavata de pe teresa a XI-a
Sanctuarul de andezit de pe terasa a X-a
Nici cel mai talentat pictor, ori iscusit scriitor ori bun fotograf nu va reusi sa zugraveasca locurile mai bine decat le vad ochii calatorului or eu nu sunt nici pictor, nici scriitor, nici fotograf :)
Daca am plecat cu ceva de acolo? Mai bogata dar in acelasi timp dezamagita de faptul ca i se acorda o atat de putina importanta, ca multi inca nu stiu de existenta ei, ca semnalizarea in cetate este veche si nu are explicatii, ca nu este monitorizata si nici pazita, nu exista ghizi, ca desi scrie " Urcarea pe monumente strict interzisa! " turistii o fac fara nicio urma de remuscare, ca unii fac din altare, altare ale propriilor ritualuri dand foc la lumanari pe monumente, ca nesimtirea asa-zisilor yoghini "contopind-se" cu-cine-stie-ce nu are limite, ca de la intrarea pe portile cetatii si pana la zona sacra, vezi scrijelit, peste tot, numele la toti prostii.
Doamne ajuta si sa auzim de bine! :)
Bibliografie:
Dacii - Hadrian Daicoviciu
Sarmizegetusa Regia,Capitala Daciei Preromane - Ioan Glodariu, Adriana Rusu-Pescariu, Eugen Iaroslavschi, Florin Stanescu
Surse:
Wikipedia
dracones.ro
interesting place with its nature and monuments.
RăspundețiȘtergere