Despre versiunea ta de acum un an sau doi

   Sa fi trecut vreo jumatate de ceas de cand am intrat in casa, de cand stau pe scaun, in fata pc-ului. Mi-am dat jos salopeta si inca miros a ger. Cam tot de jumatate de ceas ma gandesc la versiunea mea de acum doi ani de zile si nu pot da nicicum de ea. Incetosat coltul acela de memorie... si cum mai tin minte porcarii de acum 10 ani de zile!Treptat ceata dispare, iau oglinda de pe masa si ma privesc in ea. O privesc pe cea de acum doi ani de zile si vad deruland-se imagini cu mine: plictisita, nefericita, mizerabila.
   Nu stiu ce s-a intamplat insa, ceva s-a schimbat. A fost perioada in care am decis sa renunt la complexe, perioada in care am decis ca vreau sa fiu eu insami. Vedeti voi ,ani de-a randul parca am jucat un rol, eram prizoniera propriului trup, a propiei minti - de aici porneste totul. A fost perioada in care am decis ca vreau sa traiesc, sa-mi traiesc propria viata si nu pe a altora cum am tot facut, ca este timpul sa invat sa spun Nu.Tot atunci am realizat ca daca vreau ceva nu este suficient sa imi doresc atat de mult incat universul sa vina si sa mi-l puna pe tava ci ca trebuie sa ma dau jos din pat, sa nu mai imbratisez lenea, sa nu ma mai plang si sa nu astept ca altcineva sa faca treaba in locul meu si ca trebuie sa pun os´ciorul la treaba. Nu neg, am tot avut suisuri si coborasuri insa procesul de maturizare continua. Am invatat ca pamantul nu se invarte in jurul meu cum nu se invarte nici in jurul tau. De atunci este ``despre mine`,` pentru ca ceea ce sunt astazi datorez celei de atunci.
    Cand privesc in oglinda nu vreau sa vad un zambet fals, ci vreau sa vad un om fericit. Nu mai vreau sa recreez astazi ceea ce nu mi-a placut ieri.

Sa aveti o seara frumoasa! :)