Omul din Tollund

   Am studiat despre el in cadrul facultatii de Istorie iar saptamana trecuta l-am vazut expus la Muzeul de Istorie din Silkeborg. Un iubitor de istorie si nu numai ar intelege entuziasmul cu care am pasit in sala in care era expus omul din Tollund.

Muzeul din Silkeborg se afla in cea mai veche cladire din Silkeborg, datata in 1767. Silkeborg este unul dintre cele mai tinere orase din Danemarca stabilit prin decret regal, in Ianuarie 1846. Casa in care se afla acum muzeul a fost folosita anterior ca resedinta privata, biserica, scoala si oficiu postal.

   La 6 Mai 1950 a fost descoperit "omul din Tollund", in mlastina Bjældskovdal, la 10 km vest de Silkeborg, de catre fratii Emil si Viggo, care locuiau in mica localitate Tollund.

Omul din Tollund a trait in urma cu 2.400 de ani in urma, dar trupul era atat de bine conservat incat reactia imediata a celor doi frati a fost sa cheme politia. Insa politia avea cunostinta de inca doua cazuri asemanatoare, care fusesera descoperite anterior, in 1927 si 1938 ("femeia Elling" - un trup de femeie gasit tot in mlastina, la aproximativ 60 de metri de locul unde a fost gasit trupul barbatului), asa ca au chemat personalul de la Muzeul Silkeborg, unde trupul a fost transportat pentru o serie de examinari.

Femeia Elling

   Omul din Tollund este doar unul dintre cele aproximativ 2.000 de cadavre conservate mai mult sau mai putin bine, descoperite in smarcurile cu muschi de turba din Danemarca, Olanda, Nordul Germaniei si Marea Britanie (turba este o varietate de carbune inferior, o roca sedimentara de culoare cafenie-inchisa sau neagra, care s-a format prin descompunerea lenta si carbonizarea partiala a materialului vegetal acumulat in mlastini neaerisite, care se intrebuinteaza drept combustibil si, in special ca ingrasamant natural. Depozite majore de turba se gasesc in nordul Europei continentale, din Germania pana in Belgia, dar si in Anglia, Irlanda, Scandinavia si Estonia). Prima descoperire relatata in detaliu a avut loc in Danemarca in 1773. Apoi a aparut o relatare mai bine documentata din County Down, Irlanda, in 1781. Oamenii smarcurilor au trait in perioada cuprinsa intre anii 300 i.Hr., si 500 d.Hr. si sunt conservati intr-o stare remarcabila. Acidul hunic si cel tanic din turbarii impiedica procesul de descompunere, conserva si coloreaza organismul uman si in acelasi timp, dizolva treptat oasele. Pielea se conserva perfect. Parul nu cade, dar capata o culoare caramizie in urma actiunilor acizilor prezenti in sol, iar adesea se poate analiza si continutul intestinelor.

   Asa a fost si in cazul omului de Tollund, a carui corp era asezat intr-o pozitie fetala, fiind ingropat sub circa 2 metri de turba. Fata sa era foarte bine pastrata, buzele, nasul, pleoapele, sprancenele, ridurile, parul pastrand aproape toate trasaturile personale. De asemenea si organele interne precum inima, plamanii, ficatul si tractul digestiv erau bine conservate iar stomacul continea resturile unei supe vegetale pe care o mancase cu 12 pana la 24 de ore inainte de a muri. Un botanist a examinat ramasitele ultimei sale mese si a concluzionat ca supa continea diferite seminte  si plante, unele cultivate, altele salbatice: orz, in, troscot, musetel. Nu au fost gasite urme de carne in sistemul digestiv. La momentul descoperirii, trupul omului din Tollund era gol, asezat pe un asternut de muschi, avand o tichie pe cap si un brau in jurul taliei. Era tuns foarte scurt, in asa fel incat totul sa fie ascuns de tichie. O franghie de piele impletita a fost gasita in jurul gatului sau. Varsta a fost estimata la 40 de ani, trupul masoara doar 161 cm, fiind o persoana mica de inaltime, chiar si pentru acele timpuri. Datarea cu metoda carbon 14 a aratat ca barbatul a murit in jurul anului 350 i. Hr., in prima parte a epocii fierului.
   Cum majoritatea cadavrelor oamenilor smarcurilor descoperite prezinta urme evidente de agresiune, adevaratul mister consta in aflarea motivului pentru care au fost ucisi. Unii dintre ei par sa fi facut parte din nobilime, deoarece mainile lor nu prezinta urma de munca fizica grea. Perioada in care au murit acesti indivizi era una a tabuurilor si a practicarii magiei, iar omorurile era probabil o forma de sacrificiu ritual pentru paganii nordici din Epoca Fierului. De obicei cadavrele nu erau inmormantate in smarcuri. Studierea cerealelor si a semintelor de flori din stomacurile acestora indica faptul ca decesele au survenit chiar inainte de venirea primaverii, moment in care un astfel de sacrificiu ar fi putut asigura respectivei comunitati bunastare si fertilitate pentru anul urmator.

   In ceea ce il priveste pe omul din Tollund, autopsia sugereaza ca acesta ar fi fost spanzurat, dar acesta a fost descoperit intr-o pozitie in care parea ca doarme. Intrebarea care se ridica este: a fost un prizonier executat, sau un om sacrificat pentru zei? S-a crezut la inceput, ca el a fost un om bogat, care a fost sacrificat in cadrul unui ritual, dar analize recente au sugerat ca ar fi putut fi doar un simplu criminal, care a fost spanzurat si ingropat in turbarie.