HMS St. George 1785

   In peregrinarile mele am vazut orase cu strazi cochete, case cu obisnuitul lor acoperis rosu, cu lumanari in ferestre si fatade multicolore, oameni faini si multe ceruri albastre dar, locul cel mai drag mie ramane Thorsminde. Nu datorita nisipului fierbinte si a marii involburate este locul meu preferat ci a povestii din spatele acestuia. Va voi cere sa faceti un exercitiu de imaginatie: va intoarceti in timp in urma cu 209 ani, undeva pe la anul 1811. Sunteti pe mare, pe puntea unui vapor care face parte din convoiul care escorteaza navele comerciale in Marea Nordului. Intre timp, vaporul, si-a pierdut carma si catargul pe care le inlocuieste cu ce se gaseste pe un alt vas, Cressy. Este Decembrie, ajunul Craciunului cand se naste o furtuna puternica, o tornada ce pune in dificultate toate navele. Dupa o lunga si disperata lupta, nava cedeaza, cu tot cu echipaj. 12 supravietuitori din 738 de suflete. Resturile navei, cu ce se afla pe ea se gasesc la Strandingmuseum St. George, marturie ca au existat.
   De ce m-au impresionat si locul si povestea? Pentru ca in timp ce restul lumii dansa in jurul bradului, schimbau cadouri la caldura focului, bietele suflete panicate, epuizate si departe de casa se luptau cu marea si cu valurile ei reci ca sa isi salveze vietile.

 sursa

   HMS St. George a fost o nava de razboi de a doua rata, cu 98 de tunuri. In sistemul de rating al Marinei Regale Britanice folosit pentru a clasifica navele de razboi de navigatie, o a doua rata era o nava a liniei care pana la inceputul secolului XVIII monta 90 pana la 98 de tunuri pe trei punti de arma; la inceputul secolului XVII, ratele a doua aveau mai putine tunuri si erau initial cu doua punti sau aveau partial trei punti de arma. 

   HMS St. George a fost lansata la data de 14 Octombrie 1785, la Portsmouth. Cu capitanul John Gell la carma, in 1793 in timpul unei incursiuni in Mediterana, a capturat unul dintre cele mai bogate cargouri, valorand 935,000 lire sterline, echivaland cu 97, 310, 000lire sterline in anul 2019. In 1795 a participat la batalia navala din Insulele de Aur si a luat parte la Batalia de la Copenhaga, 1801 sub ocarmuirea capitanului Thomas Masterman Hardy. 

Arhiva personala

   In urma bombardamentului de la Copenhaga din septembrie 1807 si capturarea flotei regale daneze a urmat Razboiul Canonierelor intre Danemarca/Norvegia si Marea Britanie. Ca urmare a acestui razboi, convoaiele de nave comerciale erau escortate prin apele daneze de catre navele britanice, pentru a le proteja de atacurile navelor private daneze si norvegiene. HMS St. George a luat parte la convoaie si, prin urmare, a fost in Marea Baltica in toamna anului 1811, unde si-a inceput ultima calatorie.

   Evenimentele care au dus la pierderea HMS St. George sunt inregistrate de mai multe surse. Cea mai importanta sursa, este scrisoarea sergentului William Galey, scrisa sotiei sale si datata Gothenburg, 2 Decembrie 1811. O alta sursa cheie este jurnalul navei HMS Cressy, in frunte cu comandantul Charles Dudley Pater. HMS Cressy a escortat HMS St. George cu cateva ore inainte de tragicul final pe coasta Jutlandei. 

Arhiva personala

   La 1 Noiembrie 1801, ultimul convoi al anului destinat Marii Britanii, paraseste Hanobukten la Karlshamn. Convoiul este format din 129 de vase comerciale, escortate de vase de linie ale Marinei Regale Britanice sub comanda viceamiralului James Saumarez pe HMS Victory si amiralul Robert Carthew pe MHS St. George. Alte nave participante ale liniei au fost HMS Orion, HMS Hero, HMS Defence si HMS Dreadnought. 

   O furtuna forteaza convoiul sa se intoarca. Pe 9 Noiembrie, convoiul paraseste din nou Hano si trece pe langa insula Rugen. Pe 12 Noiembrie Cressy si HMS Bellette parasesc Rostock si se alatura convoiului la est de Fehmarn. O furtuna puternica forteaza navele sa ancoreze la Rodsand, un tarm nisipos la sud de Lolland, Danemarca. Multe nave comerciale au fost avariate in furtuna iar 12 s-au pierdut complet. La 15 Noiembrie HMS George se ciocneste cu o alta nava si esueaza la Rodsand. Toate catargele si carma sunt distruse. Dupa 30 de ore, reuseste sa paraseasca tarmul nisipos, cu reparatii improvizate facute cu instrumentele si materialele avute la indemana si carma de pe Cressy. La 21 Noiembrie convoiul pleaca din Rodsand iar HMS St. George este remorcat de Cressy. La 1 Decembrie convoiul ajunge pe insula suedeza Vinga, in arhipeleagul din afara Gothenborg. HMS St. George ajunge a doua zi si este supus reparatiilor suplimentare. Viceamiralul Saumarez are ingrijorari serioase cu privire la a permite HMS St. George sa continue, dar amiralul Reynolds si Daniel Oliver Guion capitan pe HMS St. George sustin ca nava este capabila sa traverseze Marea Nordului. 

Carma - Arhiva personala

   Zilele premergatoare esuarii sunt documentate de comandantul Cressy, Pater intr-un raport clasificat scris adresat amiralitatii si o scrisoare personala catre prietenul sau, comandantul Lukin. Esuarea in sine, este documentata prin relatarile martorilor oculari de la cativa supravietuitori si spectatori de pe plaja si sunt pastrate in rapoartele oficiale ale autoritatilor daneze si ale ziarelor locale. 

   Pe 16-17 Decembrie, aproximativ 150 de nave comerciale parasesc Vinga impreuna cu 8 nave ale liniei. HMS Victory, HMS St. George, HMS Dreadnought, HMS Vigo, HMS Cressy, HMS Orion, HMS Hero, HMS Defence, HMS Dictator si alte nave mai mici incluzand Bellette. HMS Hero care de asemenea a suferit pagube in timpul furtunii, si HMS St. George sunt urmarite indeaproape de HMS Defence si Cressy. Pe 19 Decembrie St. George, Defence, Cressy, Bellette si alte numeroase vase comerciale sunt nevoite sa se intoarca la Skagerrak din cauza furtunii si a marii involburate. Cressy il remorcheaza pe St. George intrucat carma temporara este tinuta in loc doar de lanturi si franghii grele, ceea ce insemna ca nu putea tine cursul.

Arhiva personala

   Pe 21 Decembrie, navele cauta adapost patru mile marine la nord-est de farul Salo.Vantul se mai domoleste iar St. George are o noua tentativa de a traversa Skagerrak si Marea Nordului, de data aceasta fara a mai fi remorcat de Cressy. Pe 23 Decembrie, un uragan sufla din nord-est, punand navele in mari dificultati. Cressy si Bellette se intorc pentru a evita blocarea. Defence incearca sa remorce pe St. George dar cablurile se rup. Cateva ore mai tarziu, Defence esueaza pe coasta, suferind 12 pierderi umane. Pe 24 Decembrie, St. George incearca sa inalte vela dar este spulberata de vant iar vela de sus nu poate fi trasa. Plasarea prelatei in plasa, de asemenea, nu reuseste sa ofere nicio viteza pentru a vira. O ancora cade, iar cablurile se agata de carma temporara si o rupe. 

   La 6 dimineata, St. George atinge un banc de nisip, la 500 de metri de tarm si cativa km sud de Thorsminde. Tamplarul raporteaza 10 m de apa in depozitare. Catargurile sunt taiate pentru a usura nava si toti oamenii sunt trimisi la pompe. Toate barcile cu exceptia barcii lungi, au fost pierdute. 14 barbati in disperarea de a ajunge la mal, incearca sa se imbarce in barca lunga, insa aceasta cade rastunandu-se iar ei mor inecati. Ultimul catarg este taiat cu ajutorul cutitelor, deoarece topoarele s-au pierdut si ele. Cand furtuna smulge catargul, toti cei din jur sunt trasi in mare. La ora 10 dimineata, un val urias trage aproximativ 400 de barbati de pe nava, multi deja morti datorita hipotermiei si epuizarii. 

   La ora 12, nava nu mai este sub comanda. O parte din pupa si cabina inca mai erau vizibile dupa-amiaza. Unii marinari sunt vazuti de pe coasta, incercand sa isi croiasca drum spre plaja agatandu-se de ramasitele unui catarg, dar toti se ineaca in incercare. Seara, aproximativ 150 de persoane inca mai sunt la bordul navei epavei. 

   25 Decembrie, 10 barbati din epava reusesc sa ajunga la bordul unei plute, dar doar 4 s-au legat suficient de bine de pluta pentru a ajunge la mal, mai mult morti decat vii. Mai tarziu, 8 barbati agatati de cheresteaua in deriva ajung la mal. 

   26 Decembrie, nu mai exista semne de viata la bordul epavei. 

Arhiva personala

   Exista incertitudini cu privire la numarul supravietuitorilor. Unele surse afirma ca doar 7 din cei 738 membri ai echipajului au fost salvati, dar alte surse spun 11, sau cel mai probabil 12. In urmatoarele doua saptamani aproape 1.400 de oameni inecati de pe HMS St. George si HMS Defence au fost adusi de valuri pe plaja, la sud de navele esuate. Printre morti au fost amiralul Robert Carthew Reynolds si capitanul Daniel Oliver Guion. Trupurile lor nu au fost niciodata gasite, in ciuda eforturilor considerabile de a-i gasi printre morti. Cea mai mare parte a cadavrelor care au fost aduse la tarm, au fost ingropate in dunele de nisip din Thorsminde cunoscute de atunci ca "Dead men's dune".

   In 1937 a fost ridicat un memorial in memoria celor inghititi de ape. Memorialul este format din 3 pietre, cu urmatoarea inscriptie: 

Under Christmas in enduring days

roared the Westjylland sea

Hundreds of young men of war found in the dunes their graves

The stone raised to their memory

Guarded while centuries pass

Arhiva personala

   In anul 1876, clopotul navei St. George a fost recuperat si a oferit ca clopot bisericii No din Ringkobing pana in anul 2011. In acel an, Biserica si-a renovat turnul de clopotnita si, in consecinta a oferit clopotul Strandingmuseum din Thorsminde. 

   In urma expunerii navei unei furtuni in anul 1981, mii de artefacte au fost recuperate de pe epava, multe dinte ele fiind expuse la muzeul mai sus mentionat.

Plaja din Thorsminde - Arhiva personala