Fila de jurnal

I find peace in the rain ...

Procesand zilnic aproximativ 40.000 de oua de gaina nu am putut sa nu ma intreb la un moment dat care este povestea oului? Ce rol joaca in alimentatia mea ? M-am documentat putin ... ... si am aflat ca, cel mai cunoscut simbol al pastelui, oul cel de toate zilele pe care ne-am obisnuit sa-l vedem in farfurie gatit sub diferite forme, ascunde in cochilia sa o nebanuita si interesanta epopee. Cu forma sa rotund-ovala care inspira in acelasi timp liniste si mister, oul nu avea cum sa fie trecut cu vederea de oameni, el fiind prezent, impreuna cu gaina, in istoria oamenilor din cele mai vechi timpuri, poate mai vechi decat au reusit istoricii sa afle. Istoria arata ca gainile au inceput sa fie domesticite in 3200 i.Hr. pe continentul asiatic, iar surse egiptene  si chineze indica faptul ca oamenii cresteau gaini pentru oua incepand cu 1400 i.Hr. Pe continentul european gainile au fost domesticite incepand cu anul 600 i.Hr. Trecand peste inegalabila sa valoare alimentara, alatur...

   Si nu numai, si din reviste si din ziare si  de pe ziduri chiar. Imi plac citatele, indeosebi cele motivationale. De fiecare data cand vin acasa am asa o placere in a scormoni prin propriile-mi vechituri. Asadar, ieri m-am inconjurat de hartii, fotografii ingalbenite, scrisori, caiete si agende  de toate marimile si culorile, unele neincepute, altele cu scoarta roasa si cu paginile vraiste insa toate imi sunt dragi pentru ca poarta parfumul acelor vremuri.    Rasfoindu-le nu am putut sa nu observ cate un gand scris ici-colo, cate un citat asezat in coltul paginii, cate o mazgalitura sau o tentativa de a-mi iscali numele si, bineinteles scrisul de mana care este atat de diferit astazi fata de cel de acum 15 ani cand faceam o litera cat juma' de pagina :D  De acolo mi-a venit ideea de a face o selectie a celor mai dragi citate mie.    Bucurati-va de ele si de ce nu, veniti in completarea lor! :) Dumnezeu te trimite exact unde ai nevoie...

Gata cu biletele de tren pe post de semn de carte, ori cu pixurile, ori cu ce-mi-mai-trecea-prin-cap, mi-am facut si eu semn de carte! 

Astfel am mai taiat un lucru de pe lista, am incercat sa fac totul ca la carte incepand cu sapatul in adancime, mocirlirea, finalizand cu asezarea pamantului de la suprafata pe fundul gropii, tasarea lui, copca si legandu-i bineinteles un snur de martisor care sa-i tina de urat :) Ramane sa-i pun ceva care sa-i mentina trunchiul drept ...aahhh, este par! <3 Update, 16.05.2015 Inca pastreaza martisoarul :)

Au fost atat de buni ca aproape i-am terminat de mancat pe toti! Yum, yum! :)

   "Zi-mi ca-i aici! Hai, spune-mi ca-i aici ca de nu ma supar rau de tot pe mine!"    Am inceput sa invat sa merg pe bicicleta si tineam mortis sa tai asta de pe lista. In geanta, intr-o carte gasesc 50 Dkk si oricat de mult ma bucur cand gasesc bani astfel de data asta am strambat din nas. Cautand printre hartii dau peste o lista veche de cumparaturi insa nicio urma de listuta mea.     "Agenda! Trebuie sa fie in agenda!" ...ta daaa, o gasisem :) Am conceput lista asta anul trecut insa gandurile, dorintele ce le-am asezat pe hartie sunt mult mai vechi, se doreste a fi my bucket list sau un fel de my wish list. Ca or fi realiste ori irealizabile depinde doar de mine si suna in felul urmator: Cursuri de olarit Cursuri de fotografie digitala Sa fotografiez capitalele lumii Sa invat sa merg pe bicicleta  -  07.02.2014  -   Da, am 26 de ani si invat sa merg pe bicicleta! Nimic nu este irealizabil sau prea tarziu, important este ...

   In momentul de fata nu sunt fericita ci multumita, fericirea de regula vine in fragmente si nu tine mult pe cand multumirea, satisfactia pe care o ai dupa o zi de munca in care ai dat totul parca sunt cu totul altfel de sentimente, ceva mai persistente. Eu cand sunt fericita parca sunt spalata pe creieri, deconectata de la realitate, visand cai verzi pe pereti, uitand de rau, neajunsuri, boala. Nu ma intelegeti gresit, nici nefericita nu vreau sa fiu ci, multumita, este mai important pentru mine; a fost o perioada cand am inteles/interpretat gresit fericirea si nu vreau sa ma mai intorc acolo.     Am facut tot posibilul sa scap mai repede de la munca si am terminat cu 10 minute mai devreme :) Primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa ma arunc direct in pijamale, apoi in pat rontaind biscuiti cu ciocolata insa am sfarsit prin a linge borcanul cu smantana cu ciocolata ca biscuitii s-au dus demult ...si cautand pe gugle `muzica de relaxare`. Nu mai ramane dec...

   Stii, credeam ca nu mi-e frica de soareci ori de sobolani pana nu a ranjit la mine unu´ pe jumate´ mort (cat il mai compatimeam, mititelul de el) de am luat-o la fuga 20 de metri mai incolo. Temeri, fobii exista si de cele mai multe ori sunt in capul nostru, al meu in speta, trebuie sa invatam cum sa le controlam ori sa ne eliberam de ele pentru a nu le permite sa ne domine mintea, relatiile cu cei din jurul nostru, viata.    Imi este teama de Dumnezeu dar si mai mult de judecata Lui, pentru ca este dreapta.    Imi este teama de Necunoscut, de abandon, de rusine, de nesiguranta, de incertitudine uneori chiar si de ras prea mult, ba chiar si de mine insami insa niciodata nu mi s-au topit creierii in cap ca atunci cand m-am aflat in balconul unui bloc, la etajul zece. Culmea e ca atunci cand ma catar pana in varful unui copac nu mi se mai prajeste niciun neuron :D

Klingande - Jubel

   Sa fi trecut vreo jumatate de ceas de cand am intrat in casa, de cand stau pe scaun, in fata pc-ului. Mi-am dat jos salopeta si inca miros a ger. Cam tot de jumatate de ceas ma gandesc la versiunea mea de acum doi ani de zile si nu pot da nicicum de ea. Incetosat coltul acela de memorie... si cum mai tin minte porcarii de acum 10 ani de zile!Treptat ceata dispare, iau oglinda de pe masa si ma privesc in ea. O privesc pe cea de acum doi ani de zile si vad deruland-se imagini cu mine: plictisita, nefericita, mizerabila.    Nu stiu ce s-a intamplat insa, ceva s-a schimbat. A fost perioada in care am decis sa renunt la complexe, perioada in care am decis ca vreau sa fiu eu insami. Vedeti voi ,ani de-a randul parca am jucat un rol, eram prizoniera propriului trup, a propiei minti - de aici porneste totul. A fost perioada in care am decis ca vreau sa traiesc, sa-mi traiesc propria viata si nu pe a altora cum am tot facut, ca este timpul sa invat sa spun Nu.Tot atunci...

   Au fost o experienta si o zi pe cinste, m-am invartit 4h printre standuri ...de la vaci si porci de plush, furaje si nutreturi pentru pasari si animale pana la tractoare si alte minunatii care sunt de folos oricarui fermier.        O data cu permisul de intrare m-am bucurat si de beneficiile VIP -mancat si baut pe gratis :D Tak!